Casa Tătărescu: O Relictă a Elitei Interbelice și Transformarea în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, strada Polonă ascunde o vilă ce transcende statutul de simplă locuință, devenind un martor tăcut al tumultoasei istorii românești a secolului XX. Casa Tătărescu, sediul în care puterea, cultura și viața privată s-au intersectat subtil în epoca interbelică, poartă cu sine nu doar amprenta unui prim-ministru controversat, ci și atmosfera densă a unei epoci când arhitectura reflecta valori de reținere și responsabilitate. Restaurată și reinterpretată contemporan ca EkoGroup Vila, această vilă mediteraneană cu accente neoromânești își continuă povestea în arborele memoriei politice și culturale românești, invitând privitorul să intre într-un spațiu al echilibrului și al reflecției.

Casa Tătărescu: De la Reședință a Prim-Ministrului Gheorghe Tătărescu la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), una dintre figurile politice definitorii ale României interbelice, și-a trăit o parte a vieții în această vilă discretă, care a devenit o extensie a identității sale. Departe de opulența tipică a unor demnitari contemporani, casa situată pe Strada Polonă nr. 19 a fost un refugiu al unui lider ce privilegia discreția și proporția, amplificând astfel un discurs etic al puterii moderate. Azi cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, această clădire păstrează cu fidelitate urmele unei tradiții arhitecturale și umane, reflectând și adaptând continuitatea culturală a Bucureștiului modern, fără a-și șterge trecutul sau încărcătura simbolică.

Gheorghe Tătărescu: omul complex și epoca sa

Nu este simplu să simplificăm destinul lui Gheorghe Tătărescu în câteva cuvinte. Jurist format la Paris, unde în 1912 a susținut o teză doctorala care denunța „minciuna electorală” și pleda pentru o reformă democratică autentică, el reprezintă o figură cu multiple fațete. Dintre acestea, o obsesie constantă pentru disciplina instituțională și datoria morală disting traseul său politic. În interiorul Partidului Național Liberal, a navigat conflicte ideologice între generații, iar ca prim-ministru, între 1934 și 1940, a înfruntat compromisuri și ambiguități, între eforturi moderne de administrare și cedări în fața unor dictaturi și tensiuni geopolitice tot mai aspre.

Încă din anii ’20, rolul său la Ministerul de Interne a fost decisiv în conturarea unui aparat stabil al ordinii, în care metode moderne coabitau cu reprimări dificile, precum în reprimarea revoltei de la Tatarbunar. Caracterul său sobru, lipsit de teatralitate, și recunoașterea limitelor propriei contribuții – „mi-am făcut datoria”, nota el –, îl definesc ca un om a cărui putere nu se demonstra prin spectaculozitate, ci prin muncă și răbdare. Casa Tătărescu devine, astfel, nu doar spațiul vieții sale, ci și un simbol al acestei filozofii politice moderate, complexă şi adversă glorificărilor simpliste.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii temperate

Ce înseamnă o casă pentru un premier care a gestionat unele dintre cele mai tensionate momente ale României moderne? În cazul lui Gheorghe Tătărescu, aceasta s-a configurat drept un proiect delimitat atât de gust, cât și de o anumită etică socială. Cu un parcurs familial ce unește disciplina militară a generalului Nicolae Tătărescu și rafinamentul unei familii boierești oltenești, spațiul construit reflectă această dublă moștenire. Nu vorbim de un palat grandios, ci de o vilă de scara redusă, precis proporționată și luminoasă, care a stabilit o punte între viața publică și intimitatea familială.

Biroul premierului, amplasat deliberat la entre-sol cu acces discret printr-un portal lateral inspirat de arhitectura moldovenească, exemplifică această atitudine. Dimensiunea modestă a încăperii, însoțită de o sală de așteptare sobră, indică o concepție a puterii care evită ostentația, în care spațiul privat nu este supus dominației funcției publice, ci organizează și limitează această din urmă dimensiune. Casa Tătărescu este așadar o întruchipare a unui discurs al puterii care se legitimează prin discreție, proporție și control atent al imaginii.

Arhitectura ca limbaj al elitei interbelice: mediteranean, neoromânesc, modern

Proiectată în două etape între 1934 și 1937, vila interbelică a lui Gheorghe Tătărescu este rodul colaborării dintre arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Această sinteză între influențe mediteraneene și neoromânești dă naștere unui ambient delicat, în care fiecare detaliu cântărește în discursul spațial. Fațada evită simetria rigidă de sorginte clasică în favoarea unui echilibru viu, cu portaluri în spirit moldovenesc și coloane filiforme, tratate diferențiat, dar menținând o unitate stilistică coerentă.

Interiorul este la fel de încărcat de semnificații: șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și confidenta Arethiei Tătărescu, devine element central al unei camere de recepție. Acesta e învelit într-o absidă cu rezonanțe neoromânești, un gest ce dialoghează între modernismul temperat și tradiție, preluat ulterior în arhitectura altor clădiri notorii din București. Ușile sculptate cu grijă și feroneria din alamă patinată – cu motivatică care amintește de orfevrăria transilvăneană – sporesc dimensiunea culturală a proiectului, integrând un cod vizual profund și nu doar estetic.

• Scara redusă şi proporţiile calculate, distincte față de casele opulente ale contemporanilor
• Hallul central al parterului deschis către o grădină amenajată peisager cu influențe balcanice
• Bucătăria separată la entre-sol, accesibilă prin scară secundară pentru a păstra spațiile de reprezentare distanțate de zona domestică
• Mobilier și finisaje din lemn masiv, parchet din stejar cu variații subtile de culoare
• Biroul premierului amplasat la entre-sol, un simbol al discreției și al funcției moderate

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă și influentă

În această ecuație simbolică a casei, Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe, joacă un rol esențial. Nu doar ca beneficiar oficial al proiectului arhitectural, ci ca o femeie implicată activ în societăți de binefacere, renașterea meșteșugurilor și sprijinul artei. Relația sa strânsă cu Milița Pătrașcu și implicarea în realizarea ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu evidențiază un gust și o sensibilitate care nu au permis ca vila să devină un obiect opulent sau ostentativ, ci să rămână coerentă cu valorile elitei interbelice de care aparțineau.

Arethia a supravegheat cu atenție detalii care au conferit casei echilibru estetic și autenticitate, reflectând, în mod discret, legături între trecut și modernitate. Ea personifică, alături de arhitectură și artă, o filosofie despre putere și cultură în România acelor ani — în care eleganța și responsabilitatea socială se împleteau în spații bine temperate.

Ruptura comunistă: degradare și uitare simbolică

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist, destinul Casei Tătărescu a cunoscut o fractură profundă. Naționalizarea și redistribuirea spațiului, percepția sa ca simbol al vechii elite „vinovate” au condus la degradarea tacită a unei clădiri care odinioară exprimase un limbaj al puterii și culturii. Lipsa unei politici constante de conservare a decăzut în decenii de intervenții necoordonate, pierzându-se astfel sensuri arhitecturale și materiale esențiale — de la finisaje rafinate la armonia dintre interior și grădină.

În parallelu, memoria publică a lui Gheorghe Tătărescu a fost marginalizată, iar casa, nélkül de povestitor, a devenit martor tăcut, dar mut al unui trecut marginalizat. Această situație reflectă felul în care noul regim a lupat cu imaginea unei istorii complicate și a elitei sale fragmentate.

Post-1989: Controverse, erori și începuturi ale recuperării

După 1989, trecerea de la marginalizare la redescoperire a fost incertă și discontinuuă. Casa Tătărescu a intrat într-o fază de instabilitate, în care intervențiile rapide și uneori brutale au modificat spații gândite cu atenție, generând critici dure din partea profesioniștilor și publicului cultural. Sub proprietatea unuia dintre arhitecții influenți ai epocii postcomuniste, reamenajările au alterat coerența inițială a vilei, iar folosirea temporară ca restaurant de lux a fost percepută ca o formă de violență simbolică asupra unui patrimoniu încărcat de sens.

Cu toate acestea, aceste dificultăți au readus casa în discuția publică, antrenând cercetări, studii și o reevaluare a detaliilor arhitecturale — de la semnătura Zaharia–Giurgea la contribuțiile Arethiei și Miliței Pătrașcu. Această reabilitare culturală a devenit punctul de plecare pentru o recuperare responsabilă și matură a patrimoniului interbelic.

Reintegrarea contemporană: EkoGroup Vila și spațiul cultural cu memorie

Astăzi, Casa Tătărescu își găsește un nou rost sub titulatura de EkoGroup Vila. Restabilită minuțios după proiectul arhitecților Zaharia și Giurgea, vila funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, menținând un echilibru delicat între continuitatea istorică și utilitatea contemporană. Astfel, prin această denumire, nu se estompează trecutul vulnerabil sau încărcătura simbolică, ci se reafirmă responsabilitatea actuală de a menține firul memoriei vii.

Publicul este invitat să pătrundă într-un univers al unei epoci în care puterea se manifesta cu reținere, iar spațiul trebuia să reflecte un echilibru al valorilor, reflectând și deciziile unei vieți politice complexe și întunecate. Accesul se face pe bază de bilet, disponibil online, iar vila nu devine obiect turistic, ci un loc de reflecție culturală și istorică.

Prin EkoGroup Vila, Casa Tătărescu devine astfel o meditație deschisă despre cum trecutul poate fi onorat fără a-l idealiza, iar memoria politică poate fi păstrată fără a induce mituri nefondate. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite private și explorează această reședință a Bucureștiului interbelic care a traversat o sută de ani de istorie românească.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as prime minister during the interwar period. His career was marked by efforts to modernize the administration and navigate difficult political compromises amid Romania’s turbulent history in the first half of the 20th century.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the prime minister, is distinct from the 19th century painter Gheorghe Tattarescu. They belong to different periods and fields.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu represents an early example of interwar architecture combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements. It was designed by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, featuring details by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, the premier’s wife, was a cultural force behind the house’s understated elegance. She oversaw the coherence and restrained refinement of the project and fostered artistic connections, notably with Milița Pătrașcu.
• What is the function of the building today?
  Today, the building, known as EkoGroup Vila, serves as a cultural space preserving its historical identity and memory, with access regulated through ticketing based on event programming.

Casa Tătărescu, prin povestea sa de aproape un secol, invită la o reflecție atentă asupra memoriei, arhitecturii și responsabilității față de trecutul politic complicat. Explorarea sa revelează nu doar o vilă interbelică, ci un spațiu cu greutate istorică, în care deciziile, ambientul și detaliile subliniază relația dintre putere și cultură, între restricție și expresie. Vizitele în EkoGroup Vila deschid portița către o istorie vie, cu nuanțe și ambivalențe, integrând trecutul în dialogul actual al Bucureștiului.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.